http://www.mediafire.com/listen/ldrodos54qjfrbb/REPORTAJ_IULIAN_FILIP.MP3.MP3

[audiohttp://www.mediafire.com/listen/mq328bdvkqrf9ap/ANTOLOGIA+SPANIOLA.MP3]

 

La Agenția Info-Prim Neo s-a desfășurat conferința de presă cu genericul „Ce fac șefii la serviciu: rezultatele monitorizării unei zile de muncă a 7 manageri-cheie de la IPNA Compania Teleradio-Moldova”, organizată de Asociația Presei Electronice APEL.

A fost realizat un studiu de caz pentru a vedea care sunt activitățile de bază a managerilor, în ce măsură acestea sunt coordonate cu prevederile caietului de sarcini pentru anul 2012 și cu strategia de dezvoltare a companiei pentru următorii ani.

Moderatoarea evenimentului, Aneta Gonţa, ajunge la concluzia că principalii ,,hoți ai timpului’’ sunt apelurile telefonice, actele semnate în diferite reprize pe parcursul unei zile de muncă, discuțiile interminabile cu subalternii și situațiile neprevăzute, deci, cea mai vulnerabilă verigă din lanțul managementului este controlul timpului. ,,Trebuie să fie pus accentul pe tehnica management, bazat pe obiective, să-și organizeze ziua de muncă în  funcție de piscurile și coborâșurile de energie’’, a mai subliniat Gonța.

Raportul de monitorizare a publicității pentru două luni la Teleradio-Moldova din perioada septembrie-octombrie 2012 este prezentat de Valentin Dorogan, observând că a crescut vizibil numărul de publicitate comercială și a scăzut publicitatea socială. Totodată, a depistat că publicitatea a fost plasată neuniform, oferind și o recomandare: ,,Persoanele responsabile de plasarea publicității trebuie să depună efort întru eficientizarea și utilizarea timpului rezervat publicității, pentru a aduce venit’’.

Amintim că primul raport de monitorizare a fost realizat în septembrie 2011.

Clubul tinerilor liberali a organizat o conferință de presă cu tema ,,Viziunea Tineretului Liberal privind susținerea tinerilor din Republica Moldova”.

Președintele clubului, Ion Bargan a specificat că tinerii absolvenți se confruntă cu dificultăți la angajarea în câmpul muncii, continuă să întâmpine probleme privind asigurarea cu spațiul locativ, părăsind  R.Moldova pentru a se angaja în străinătate.

Tinerii din PL vin cu propuneri în ceea ce privește îmbunătățirea situației, menționând totodată, de necesitatea creditelor de finanțare a tinerilor antreprenori fără obligativitatea gajului.

,,Solicităm autorităţilor publice locale, eventual, cu spijinul Guvernului să elaboreze astfel de programe cu organizaţiile finanţatoare pentru a oferi posibilitatea de a achiziţiona un loc de trai. Aceasta ar fi o inițiativă pentru a menține tinerii în RM și să nu plece peste hotare’’, a declarat Maxim Guțu, consilier parlamentar.

S-a pus în discuţie şi adoptarea unui nou cod al educaţiei care să raspundă cerinţelor şi valorilor europene. Vicepreședintele tineretului liberal, Roman Andrieș a afirmat că actuala lege a învăţământului este una învechită și nu corespunde evoluţiei sistemului educaţional din RM.

Liberalii vor și realizarea unei reforme în domeniul burselor, dar și încetarea acumulării unei experinţe de lucru, pentru ca absolvenții să fie angajați în câmpul muncii imediat după finisarea studiilor.

 

Agenția Info-Prim Neo desfășoară dezbaterea publică cu tema: ,,Consiliul municipal Chişinău: de ce nu merge? Cultura politică în relaţiile aleşilor locali”. Justificarea temei constă în aceea că, spre deosebire de Parlamentul R.Moldova, unde sunt reprezentate exact aceleași formațiuni politice, în CMC nu contestă nimeni legalitatea prezenței cuiva, ceea ce nu se poate spune de Parlament.

O formațiune politică cu multe mandate are o poziție a sa. În CMC, lucrul acesta nu se întâmplă. Prezent la dezbatere, liderul fracțiunii Partidului Liberal, Ion Gabura menționează că fracțiunea a încercat să ajungă la un numitor comun pentru a rezolva mai multe probleme, dar în zadar. Precizează că, deşi, imediat după alegeri au existat unele blocaje, aleşii locali s-au întrunit în şedinţe, unde s-au luat decizii şi municipalitatea activează, iar acest lucru este vizibil, prin numeroase proiecte care se realizează.

Situația din Consiliu nu este una nouă

Aceeași situația a fost creată  în urma votului cetățenilor în timpul alegerilor din martie 1990. Erau 183 deputați ai sovietului orășenesc Chișinău. Acel Consiliu Municipal a promovat cele mai multe reforme structurale, pentru că cel care a stat în fruntea primăriei, Nicolae Costin, a putut să împace taberele. O declarație în acest sens este făcută de reprezentantul fracțiunii PCRM, Victor Gurău, care mai consideră că lucrurile în CMC nu merg din cauza corupţiei profunde alimentată de către administraţia primăriei mun. Chișinău și subminării prevederilor constituţionale de către primarul general, Dorin Chirtoacă.

Despre situația din CMC își expune părerea și expertul Igor Boţan: ,,Situația se blochează pin inerție, primarul se simte încolțit de opoziție și recurge la contraofensivă”.

Primăria lucrează, chiar dacă în CMC există blocaj

Reprezentantul primarului general, Oleg Cernei afirmă că toate structurile Primăriei activează: sunt prestate servicii de apă şi canalizare, educaţie, transport, s-a reuşit aprobarea unor proiecte prioritare cum ar fi reparaţia străzilor, amenajarea curţilor de bloc locativ și alte proiecte care executivul le-a implementat cu succes.

Aparențele înșeală

Deși CMC are probleme, din punct de vedere funcţional, are o imagine mai bună. Cel puțin astfel consideră liderul fracţiunii Partidului Liberal Democrat, Ghenadie Dumanschi, specificând că trebuie de concentrat pe ceea ce-i uneşte (intereseul și prioritățile orașului), decât pe ceea ce-i dezbină (culorile politice). Vasile Costiuc, preşedintele partidului comunitar Democraţia Acasă susține ideea de a promova cultura politică în mod civilizat, fără pumni și înjurături, iar consilierii ar trebui să reprezinte interesele cetăţenilor simpli.

Politica internă – întortochiată

Eexpertul Corneliu Ciurea ajunge la concluzia că există o dimensiune politică asupra căruia insistă primarul general și AIE, iar noţiunea de ,,cultură politică’’ devine una mai neclară pentru d-lui atunci când se află două părți în confruntare.

Se pune în discuție și organizarea unui referendum de demitere a primarului, inițiativa venind din partea PCRM și PSRM. Însă, invitații consideră că acesta ar fi inutil, pentru că dacă cetăţenii ar fi fost într-adevăr nemulţumiţi de calitatea serviciilor prestate de municipalitate, demult se organizau şi  se colectau semnături.

Dezbaterea publică cu tema respectivă este a X-a ediţia din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice’’ şi are scopul de a indica care este nivelul de funcționalitate a CMC și cum se răsfrânge asupra vieții cetățenilor.

A plecat în refugiu, în iunie 1940, apoi la 25 martie 1944 în Transilvania.  

De atunci nu are nici casă, nici masă, nici țară…  

Universul tematic al lui Paul Goma este prezentat astăzi la Biblioteca Publică ,,Onisifor Ghibu’’. Oameni de cultură, colegi de breaslă ai scriitorului româno-basarabean Paul Goma s-au adunat aici, în cadrul unei mese rotunde, într-o ambianță caldă, pentru a-i aduce un omagiu cu prijelul celor 77 de ani împliniți, pentru a vorbi despre viața, măreția și întreaga sa operă. Sunt lansate și patru cărți cu referire la P.Goma: ,,Omul din calidor’’ de Petru Ursache, ,,Paul Goma – Inițieri în textul literar’’ de Aliona Grati, ,,Paul Goma. Scriitura disidenţei’’ de Ancuţa Maria Coza și ,,Paul Goma – Biografie și literatură’’ de Mariana Pasincovschi.

Se aude o doină interpretată de Odi Bârcă. Toți cei prezenți sunt numai ochi și urechi. După câteva minute, atmosfera devine și mai plăcută. Manifestarea ia amploare. Cel care o moderează e directorul instituției, Vitalie Răileanu, critic literar, care afirmă că P.Goma este o personalitate marcantă, ce vine cu acea lumină alexandrină și cu cărțile sale, atât de actuale, atât de prezente…

Aliona Grati, autoarea uneia dintre cărțile lansate, îl clasifică drept cel mai vertical scriitor român postbelic, ce constituie un model al sacrificiului de sine.

Paul Goma s-a născut pe meleagurile noastre acum 77 de ani. A pătruns adânc în conştiinţa publică în calitate de personaj al istoriei noastre contemporane, a trecut cote înalte de altitudine valorică, dar nu i s-a acordat meritatul loc de cinste în cultura pe care a îmbogățit-o.

,,Goma n-are cetățenie română și nici franceză, fiind stabilit de mai mulți ani la Paris, este, prin urmare, un cetățean al universului”, menționează acad. Mihai Cimpoi, iar despre ,,Omul din calidor’’ de Petru Ursache susține că e o analiză profundă, o carte fundamentală, omul fiind analizat într-un context aparte, iar naturalețea se face simțită din primele pagini.

Scriitorul Nicolae Dabija consideră că prin cărțile lui, prin ,,Patimile după Pitești’’, prin ,,Arta refugii’’, Goma este un mare autor de literatură artistică. Este un Havel fără țară și unicul desident român. El remarcă faptul că trebuie să avem o stradă Paul Goma și că este necesar să-l aducem acasă măcar prin intermediul lucrărilor sale.

Starea de spirit este pozitivă…În jur predomină atâta candoare. Prezența lui Paul Goma se face simțită, cu toate că nu este la această manifestare.

Nina Corcinschi, doctor în filologie reliefează personalitatea lui Goma: un mare artist prin tehnicile de scrieri, prin stilul său, oferind chei de lectură, e un cavaler al adevărului. Cât despre ,,Paul Goma – Inițieri în textul literar’’ de Aliona Grati  subliniază că e o lucrare de numai 60 de pagini, în care autoarea analizează concentrat cinci ficțiuni, în care se găsesc temele predominante ale lui Goma.

Lui Goma i se face o mare nedreptate, fiind ținut în spatele ușii…Scriitorul Dumitru Crudu specifică despre această ipoteză, demonstrată în cartea ,,Paul Goma. Scriitura disidenţei’’ de Ancuţa Maria Coza, o  monografie completă despre opera și personalitatea lui Paul Goma.

Despre volumul ,,Paul Goma – Biografie și literatură’’ de Mariana Pasincovschi ne relatează Diana Vrabie, conf.univ.din Bălți: ,,Îndatorată sever textelor, fără elogii inflaționiste, autoarea manifestă interes față de opera lui Goma cu pasiunea omului sensibil, dar și cu rigoarea cercetătorului sedus de arta argumentării; se apropie cu dăruire și responsabilitate de ciclul autobiografic al autorului, atacând un subiect, își oferă o cursă-obstacole, unele țin de bibliografia într-o continuă completare, altele de contradicție ce se ivesc la tot pasul”.

În cadrul manifestării au mai luat cuvântul Flori Bălănescu, istoric; Andrei Țurcanu, critic literar; Anatol Moraru, prof.univ.; Mariana Pasincovchi; Viorel Ilișoi, jurnalist de la Iași; Lidia Sitaru; Dumitru Ungureanu, prozator român și alții.

Despre creația lui Goma, probabil, s-ar putea spune multe, și iată că cele circa trei ore cât a durat manifestarea  nu au fost de ajuns pentru aceasta.

La final, ascultăm o mini-lectură dintr-o carte a lui P.Goma. E liniște. Cu toate că e târziu deja…mulți, probabil, sunt obosiți, dar nu poți să n-asculți ceva ce te-ndeamnă să citești nu doar acea carte, ci întreaga sa creație.

„Legitima apărare şi starea de necesitate’’ este titlul tezei de doctor a avocatei Diana Elena Morega, prezentată la 20 septembrie curent, la Facultatea de Drept a Universității de Stat din Moldova, în cadrul Seminarului Ştiinţific de Profil – Drept penal.

Este pentru a doua oară când susține această teză, datorită faptului că la 24 noiembrie 2010 nu a fost aprobată.

,,Din punct de vedere al conținutului și al sferei de aplicare este de actualitate, ce constă în modificările legislative care au avut loc în ultimii ani, având în vedere că R.Moldova și România trec printr-o perioadă de tranziție. În teză sunt expuse multitudini de probleme, elucidând cea mai pertinentă’’,  a declarat pretendenta la titlul de doctor în drept.

La întrebările din partea celor prezenți cu referire la teză, dna Morega a răspuns satisfăcător, oferind mai multe detalii în conformitate cu întrebările adresate.

Experții Mariana Grama, Gheorghe Ulianovschi, Valeriu Bujor și-au redat punctul de vedere pe marginea tezei. Au urmat chiar și critici destul de dure, deci, teza n-a fost întocmai pe plac unora. Cu toate acestea, s-au arătat și punctele pozitive.

Pe lângă aceste concluzii ale experților, și ceilalți prezenți și-au expus opinia, inclusiv conducătorul științific, Mihai Gheorghiță, profesor universitar, doctor habilitat în drept: ,,Dna Morega are capacități, a perfectat teza conform obiecțiilor expuse de data trecută și o va mai prelucra’’.

Teza urmează a fi redactată și modificată conform cerințelor. Este susținut demersul științific a dnei Morega de a deveni doctor în drept.

http://www.literaturasiarta.md/pressview.php?l=ro&idc=3&id=3556&zidc=4

La  24 martie, în incinta Teatrului de Revistă „Ginta Latină” a avut loc un eveniment dublu: sfinţirea şi dedicarea unei noi săli de teatru marelui actor, regizor Sandri Ion Şcurea, dar şi un parastas în memoria sa. 
După ceremonia religioasă, actorii teatrului au delectat publicul cu un recital de muzică şi au prezentat un fragment din spectacolul „Horia” de Ion Druţă, pe care Sandri Ion Şcurea l-a montat în 1990 la „Ginta Latină”.

Soţia lui S.I.Şcurea, actriţa Raisa Ene, a rămas impresionată de manifestare. A povestit unele momente din viaţa sa, alături de soţ şi despre cariera sa de-a lungul anilor.

Directorul Teatrului „Ginta Latină”, Dorel Ţărnă, a reliefat importanţa acestui teatru. Chiar dacă se deosebeşte de specificul celorlalte teatre, actorii au o idee fixă. Critică ceea ce se-ntâmplă în societatea noastră, şi-n general, oferă posibilitatea de a redescoperi idei noi exprimate de actori într-o altă formă. De asemenea, a specificat că noua sală inaugurată e trecută sub semnul apei sfinţite, sub semnul crucii şi că va fi pentru întâlniri de suflet, precum: poezie, teatru, recitaluri de muzică, ateliere de creaţie şi discuţii.

Actriţa Paulina Zavtoni a evidenţiat că Sandri Ion Şcurea a fost unul dintre fondatorii teatrului „Luceafărul” şi a contribuit la fondarea teatrului ,,Ginta Latină”. A avut onoarea şi norocul să fie angajată chiar în primul său spectacol în „Casa Bernardei Alba”, mai târziu în „Chiriţa în provincie”, „Păsările tinereţii noastre” şi multe altele. A mărturisit că la eveniment a avut emoţii deosebite, având în vedere că S.I.Şcurea a plecat la ceruri, însă numele lui va purta o sală de teatru. Numele său a adus noroc actorilor, a fost ca o stea care i-a promovat şi i-a ajutat să iasă în lumea largă.

Viceministru al Culturii, Gheorghe Postică, a declarat că evenimentul, pentru d-lui personal, reprezintă o bucurie, căci în condiţiile grele prin care noi trecem, s-a reuşit nu numai să se menţină teatru, dar şi să fie dezvoltat. Consideră că e o etapă nouă în evoluţia teatrului „Ginta Latină”, ce are un grup managerial foarte bun. A mai remarcat omagierea lui Şcurea, calificându-l ca unul din reprezentaţii de aur al teatrului.

La eveniment s-au adunat colegi de breaslă ai maestrului, care au jucat ani de zile pe aceeaşi scenă, printre care şi actorul, profesorul Grigore Rusu .

Sandri Ion Şcurea s-a născut la 14 noiembrie 1935, în satul Vadul lui Isac, r-nul Cahul. A absolvit Şcoala de Muzică „Ştefan Neagu” din Chişinău, în 1955, după care a urmat studii de teatru şi film la Şcoala Teatrală „B.Sciukin” din Moscova. S-a remarcat ca interpret al personajelor de comedie, fiind angajat în 1960 ca actor la Teatrul „Luceafărul” din Chişinău. A obţinut titlul de Artist al Poporului din RSS Moldovenească, Premiul Naţional şi Ordinul Republicii în grad de cavaler. S-a stins din viaţă la 12 august 2005, la vârsta de aproape 70 de ani.  

Interviu cu Victor Zubcu, președintele Organizației de Tineret al Partidului Democrat din Moldova

-Din ce  motiv ai decis să te implici în politică?

Orice tânăr care din liceu este implicat într-un proces ce-nseamnă cogestiune, co-management și coguvernare, are 2 posibilități: rămâne în factorul de lobby sau de presiune, ceea ce se regăsește într-un fel în societatea civilă sau este participant direct al procesului de modificare a politicilor de tineret, a cadrului normativ sau al strategiilor. Eu am intrat în politică din considerentul în care am dorit să fiu parte a procesului, adică să contribui nu prin recomandări, ci cu instrumente clare care să vizeze îmbunătățirea cadrelor politicilor de tineret, problemelor cu care se confruntă tinerii din R.Moldova. De aceea, am făcut pasul din societatea civilă, pentru că eram și președintele unui Guvern Studențesc și copreședinte al Federației Organizațiilor Studențești și de Tineret din Moldova. Am trecut într-un partid politic pentru a da viață acelor idei care le aveam în facultate și ceea ce-nseamnă cogestiune, co-management, coparticipare a tinerilor în raport cu procesele care se produc la nivel macro național sau la nivel micro dacă vorbim de instituții.

-Ești Președintele Organizației de Tineret al Partidului Democrat din Moldova. În ce măsură vocea tinerilor este auzită de conducerea PD?

Noi avem drept scop de a construi o viitoare clasă politică în baza valorilor democrației statului de drept sau al valorilor europene. Într-o organizație, în orice partid care se stimează cu adevărat și vrea să fie un proiect politic și nu o aventură, trebuie să investească în tineri. Formele de comunicare și de dialog în cadrul partidului sunt diferite. Noi niciodată nu ne-am temut să discutăm despre promovarea tinerilor și niciodată nu ne-am temut să criticăm anumite lucruri care sunt în dezavantajul tinerilor, pentru că scopul nostru într-o organizație de tineret este de a construi o clasă politică viitoare care să succeadă pe conducerea partidului atât la nivel intern de partid, cât și la nivel extern dacă vorbim de serviciu public. Scopul presupune exercițiul de implicare și responsabilitate. Într-un partid toți trebuie să muncească, iar atunci când ajunge la guvernare, toți participă la actul de guvernare, pentru că o democrație nu se realizează de-o persoană. Într-un partid, fiecare actor este important, pentru că este nu numai autor al procesului, dar și unul care trebuie să implimenteze aceste fapte.

-Ce-și propune aripa tânără?

Sunt multe teme de discuții și multe direcții. Pe spectrul politic ne arătăm în special pe problemele cu care se confruntă tinerii. Nu în zadar am lansat Campania ,,Studenții fără impozite”, căci vrem să-i integrăm pe tineri încă din facultate în piața muncii, pentru că statistica care există la momentul oficial arată că R.Moldova ar fi un stat împotriva tinerilor. Deputații PDM au deja înregistrată această inițiativă în care tinerii specialiști să fie scutiți de povara impozitară, pentru a deveni mai compatibili din punct de vedere economic. Mai sunt proiecte de modelare pe capitolul de locuințe, unde avem scenarii atât pentru cămine private, cât și pentru locuințe sociale, însă, din punct de vedere economic, pentru R.Moldova, într-un anumit fel ar fi prea matur, pentru că capacitatea ei la momentul actual nu permite de a realiza anumite proiecte ambițioase în acest domeniu. Sunt și alte inițiative care vizează mediul academic, în special sporirea rolului de cogestionare, co-management în instituțiile de învățământ superior. Sunt și inițiative legate de ceea ce-nseamnă mediu sport, cultură, tot ceea ce există într-un contact sau influențează tinerii…fie că vorbim de aspectul politic, fie că vorbim de interes sau antreprenoriat. Pentru o organizație de tineret reprezintă un obiectiv și un imperativ, pentru că vrem să venim cu acele formule, să acopere acele neajunsuri care există actualmente în spațiul Republicii, iar ele, încă din păcate, sunt mari. De aceea, în fața noastră stau teme mari, teme importante și o mare responsabilitate. Împreună cu colegii din Alianța de guvernare am instituit formula de Minister al Tineretului și Sportului. Tot acum am elaborat legea cu privire la voluntariat, lucru foarte important și legea cu privire la tineret care trebuie să intre pe ultimă fază. Sunt lucruri care trebuie pornite, pentru că cadrul normativ este cel de bază. În rest, trebuie să vină acele instrumente sau acțiuni care să ducă la transpunerea lor în practică.

-Având în vedere că tinerii au posturi de statistică pentru evenimentele din țară, cu ce obstacole se confruntă?

Tinerii sunt acea categorie și acea energie care există în interiorul unei țări. De aceea, ei au nevoie ca această energie s-o canalizeze într-o direcție corectă. Trebuie să recunoaștem că dacă intrăm într-o competiție pe piața muncii, ceea ce ne lipsește într-un fel ar fi experiența. Însă, tinerii vin cu acel pluralism novator care lipsește în R.Moldova. Noi nu mai putem trăi după șabloane sau scheme standard, pentru că cel care nu se modernizează, degradează sau pierde în acest sens. Și statul, ca actor și tinerii în particular, trebuie să înțeleagă că dimensiunea de responsabilitate este una foarte mare. Niciodată un tânăr nu va face performanță dacă își va pune speranța doar în subiecții statului și nu va depune eforturi personale, pentru că din păcate, deși avem 30 de instituții de învățământ superior 17 de stat, 13 private, calitatea studiilor în multe din ele lasă de dorit. Practic, atunci când tinerii ajung în piața muncii cu licența la mână se demonstrează a fi nepregătiți. În toate aceste circumstanțe, dezavantaje sunt multiple. Fiecare tânăr trebuie să-nțeleagă că el trebuie să participe la îmbunătățirea procesului. Dacă este la facultate, atunci trebuie să participe la îmbunătățirea sau la calitatea studiilor…în discuții, conferințe, dezbateri interne vizavi de cursuri sau de proiecte care există în instituțiile de învățământ; să participe și să fie activ la nivel de activitate extrauniversitară în diferite asociații sau structuri studențești, de tineret unde să vină cu proiecte la nivel național, pentru că un proces devine cu adevărat eficient și dă rezultate pozitive atunci când sunt implicați mulți actori, pentru că o singură persoană sau o singură instituție este prea puțin pentru a vedea toate neajunsurile în ansamblu, iar noi nu trebuie să experimentăm cu inițiativă, la care mai târziu suntem obligați sau vom fi forțați să renunțăm.

 – Au șanse tinerii să se afirme în Republica Moldova sau ar trebui să se afirme înafara graniților ei?

Șansele sunt foarte mari…Eu mă uit la propria organizație și la propriul partid din care fac parte și văd cât de semnificativ a crescut rolul tinerilor în structura de partid. Practic, dacă în 2007, în alegerile locale aveam doar un singur consilier orășenesc și un singur consilier raional din rândul președinților organizațiilor de tineret, acum însă, sunt organizații unde avem câte doi președinți tineri și doi consilieri raionali. În marea majoritate a raionelor tinerii participă sau la nivel local în micul cadru legislativ sau în domeniul executivului, unde tinerii conduc chiar anumite subdiviziuni. Putem spune cert că în Partidul Democrat tinerii au avut întotdeauna performanțe. În contextul acesta vreau să reamintesc primul președinte al Organizației de tineret, care este actualmente Ministrul Culturii, Boris Focșa. Al doilea vicepreședinte al Organizației de Tineret, deși nu se mai regăsește în PD a fost Mihai Godea, care-și are proiectul său propriu.

Mulți tineri fac parte și sunt implicați în diferite ministere, fie că vorbim de Tehnologii Informaționale, fie că vorbim de Ministerul Muncii, Protecției sociale și Familiei, fie că vorbim de Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor sau de alte structuri din administrația publică centrală.

 -Aceștea pot fi folosiți ca ,,băieței de alergătură’’ sau li se pot încredința și funcțiuni responsabile în acest stat?

Un tânăr când vine într-un partid se-nvață a face multe. În procesele electorale fiecare din noi a făcut acea muncă de rutină: afișaj,  din ușă în ușă, convingeri, flash mob-uri…Sunt  lucruri care sunt inevitabile într-o activitate politică și nu sunt lucruri rușinoase, pentru că atunci când crezi într-o idee, într-un proiect, nu trebuie să te rușinezi de la participarea unor procese. Dar asta nu trebuie să presupună excluderea actelor mai complicate, cum ar fi: dezbaterile publice, conferințele, implicarea în actul de cogestiune. Platforma de guvernare pe domeniul politic de tineret al partidului este realizată de către tineri. Viziunea partidului democrat în raport cu tinerii este realizată la fel de către tineri.  Practic, noi îndeplinim în ansamblu tot actul de creație și execuție de implicație în procesul politic din cadrul unui partid.

-Dacă ai avea oportunitatea să intri în Parlament, care ar fi primul lucru pe care l-ai realiza?

Sunt niște lucruri de audit pe anumite segmente care vizează tinerii, pentru că, din păcate, anumite lucruri nu sunt duse până la capăt. Al doilea element ar fi ceea ce ține de educație. Ca un social-democrat convins, consider că educația trebuie să devină un bun public. În instituțiile universitare trebuie să ajungă pe cotă de buget, exclusiv doar tinerii care fac performanțe. Aș vrea foarte mult ca în viitor beneficiarii statului să fie oameni care merită, pentru că ei sunt modeli pentru tineri, pentru o altă generație. R.Moldova are nevoie de actori care sunt implicați în proces și au o calitate. Nu aventura și nu relația sau conjunctura trebuie să facă calitatea unor exerciții, ci performanța.

 -În general, cum vezi viitorul R.Moldova?

R.Moldova este o țară foarte specifică. Suntem unicii pe lume, dar la fel. Nu ne putem asemăna cu nici un stat și trebuie să înțelegem un lucru…dacă vrem să facem performanțe, nu trebuie să plagiem nici Constituții, nici acte normative, nici modele de dezvoltare, nici strategii. Trebuie să ne gândim la o formă a noastră unică. Suntem ultima țară latină și o țară de frontieră cu Uniunea slavă; suntem ultima țară care prin vocație ține de UE și ne-am putea ciocni cu o lume asiatică care nu se oprește la granițele geografice ale Asiei. Suntem o țară unică, care prin conținutul său a fost conectată la diferite puncte puternice geopolitice ale timpului, fie că vorbim de epoca medievală, modernă sau contemporană. Suntem o țară în care avem capacități individuale foarte mari a cetățenilor noștri, dar din păcate, nu le putem exploata. Noi am putea face mari performanțe, împăcând Estul cu Vestul, Asia cu Europa, slavii cu latinii. Dacă reușim să realizăm toate aceste lucruri, vom crea o bună stare cu elemente, evident de performanță. Dar acest lucru nu există, pentru că încă există oameni pentru care crezul personal și crezul de grup sunt prioritare altor valori și principii. Noi, cetățenii în ansamblu suntem hazardați, nu vrem să ne rupem de la un trecut care nu ne-a dat fericire, dar nu vrem nici să acceptăm un viitor care ne poate da împliniri. Și-atâta timp cât vom rămâne confuzi și neîncrezuți în sine, întotdeauna subestimând valorile pe care le avem în detrimentul altor valori, nu vom realiza ceea ce trebuie să realizăm. Dar cred într-un viitor bun, văd un viitor în care R.Moldova poate deveni reper pentru alte țări, pentru că istoric, nu ne-am atins punctul maxim. 


Interviu cu Oazu Nantoi, analist politic, director de programe la Institutul de Politici Publice

-Deși sunteți inginer-electrician de profesie, v-ați implicat mai mult în politică. Cărui fapt i se datorează aceasta?

Pe timpurile sovietice, nefiind legat de disciplina unui membru de Partid Comunist din care n-am facut parte, încercam să mă gândesc asupra celora care se-ntâmplă. Acum 30 de ani, am început să recitesc critic ceea ce ni se impunea cu referire la operele clasicilor marxism-leninismului. Nu s-au păstrat acele broșurele, dar țin minte cum făceam remarce pe marginea lor. Și-atunci când Gorbaciov a liberalizat regimul sovietic, am încercat să-nvățăm arta dialogului, ceea ce mai degrabă arăta ca ,,scuipături peste gard”. Nu știu din ce cauză ,,m-au suflat” de la Academia de Științe și m-am pomenit antrenat în aceste activități, în special după ce la 13 octombrie 1989 am fost ales vicepreședinte al Statului Frontului Popular responsabil de relațiile interetnice. Acum, însă, prioritățile s-au schimbat, lumea s-a specializat în facerea banilor.

Am plătit ,,prețul naivismului” atunci când am încercat să mă implic în politică, să particip la alegeri fără să-mi dau seama că în Republica Moldova alegerile sunt câștigate de acei care își tratează proprii alegători drept o turmă lipsită de memorie, rațiune și demnitate. PCRM e cel mai cinic partid din spațiul european, care cu dispreț își tratează proprii alegători, dar asta e realitatea noastră. Eu n-am atins performanțe în urma activității mele politice, nici nu mi-am construit castele, nici nu m-am îmbogățit, nici funcțiuni n-am avut. Dar asta este traiectoria mea și una dintre cele mai mari prostii este să-ncerci să regreți…eu nu regret.

-Cu câteva luni în urmă ați părăsit Partidul Democrat din Moldova, la care ați fost vicepreședinte timp de 4 ani. Ați intenționat, conform unor declarații pe care le-ați susținut, să faceți acest lucru mai înainte. De ce totuși, abia în iulie 2011?

În martie 2007 am venit în PDM, deoarece era evident că se apropie niște alegeri. Îmi era rușine să trăiesc într-o țară guvernată de Voronin și am decis să mă implic mai activ. Astfel, am acceptat să fiu membru PDM. Însă, în 2011, după ce s-a încheiat ciclul electoral, inclusiv alegerile locale și ca decizia mea cu privire la plecare nu putea fi interpretată de un joc în favoarea cuiva, am făcut un anunț public că mă retrag din partid.

 -Înainte de a renunța la funcția de vicepreședinte, ați afirmat că situația din partid vă dezgustă. De ce ați făcut această apreciere, pierzând datorită ei, relația cu acest partid?

 Situația este foarte simplă. Partidele noastre nu sunt compuse din extraterești. Și tot așa vedem că democrația noastră este imperfectă, diplomatic fiind spus. Acest lucru se resimte și în interiorul partidelor politice, iar mie nu-mi place să fiu executant docil.

 -Îmi amintesc că înaintea alegerilor anticipate din 28 noiembrie 2010, ați anunțat că vă veți retrage din politică, nu și din PDM. Ulterior, ați procedat invers. Ce v-a influențat?

 Mi-am schimbat poziția, pentru că nu vroiam ca decizia mea să fie interpretată drept lovitură în PDM. Ne aflam în campanie electorală și de dragul cui trebuia să fac niște declarații care puteau fi interpretate în scopul unor achitări de conturi în gâlceava noastră politică?.. Eu am făcut acest lucru atunci când s-a încheiat ciclul electoral, toate lucrurile s-au așezat cât de cât în privința împărțirii turtei puterii.

 Deși aveți o experiență mare în domeniul politicii, e paradoxal, v-ați aflat foarte puțin în Parlament. Din ce cauză?

 Prima ocazie la care am renunțat a fost în ’90 când m-am retras din cursa electorală și n-am devenit membru al Sovietului Suprem. Prin urmare, nu mă consider printre fondatorii Statului moldovensesc alături de Hitler și Stalin. În ’94, noi, Partidul Social Democrat din care făceam parte, n-am trecut pragul electoral, iar ulterior, n-am avut șanse, căci partidul era în criză profundă. N-am reușit să ne refacem după ’94 și ceea ce este confirmat într-un fel și de situația de astăzi. Pentru mine nu a fost un scop absolut să mă aflu în Parlament.

 Având în vedere că sunteți expert în problema transnistreană, ce credeți că ar trebui să întreprindă cei de la guvernare pentru a o soluționa?

 Sunt 3 lucruri: să aibă demnitate de cetățean, să nu fure și să fie competenți.

 Ce părere aveți despre negocierile în formatul 5+2?

 Este un spectacol dezgustător care nu aduce la soluționarea problemei. Formatul pentalateral a fost impus de Federația Rusă în calitate de capcană pentru R.Moldova, iar noi, cu toate 4 copite suverane ne-am băgat în capcana aceasta. Și-acum ,,behăim mioritic” că vrem țară, dar stăm la masa de negocieri, care e și ea la rândul ei o unealtă a Federației Ruse, care n-au dreptul să spună ,,Da”, funcția lor e să spună ,,Nu”. Și noi tot așteptăm de la formatul de negocieri…Asta e o umilință.

 Ați afirmat la o întrunire realizată de tinerii democrați că R.Moldova, sau mai bine zis, guvernanții sunt lași și nu vor o țară reîntregită. Dezvăluiți vă rog ideea.

 În 2010, un expert al Institutului de Politici Publice, la sugestia mea a realizat un studiu, și anume: a analizat programele electorale ale partidelor care au depășit pragul electoral pe parcursul ultimelor 10 ani și ale guvernului în ceea ce privește soluționarea conflictului din raioanele de Est a Republicii Moldova. Concluzia era foarte simplă și evidentă – sterelitate totală. Noi ne prefacem că vrem țară, dar problema reîntregirii țării este la periferia periferiilor opiniei publice.

 Ne aflăm într-o criză politică de aproape 3 ani. M-a surprins faptul că în ianuarie ați înnaintat candidatura la șeful statului. Ce v-a stimulat să luați această decizie?

 -Dezgustul total față de modul în care aleșii noștri se comportă în raport cu noi, cetățenii R.Molodva. Practic ei, într-atât s-au scufundat în acele achitări de conturi reciproce, încât au uitat că mai există și cetățeni care așteaptă să rezolve această problemă banală, să găsească un șef de stat, care nu e obligatoriu să fie rupt din stele…Trebuie să fie un cetățean al R.Moldova cu demnitate și poziție civică. Dar ei s-au dovedit a fi incapabili de a propune o candidatură. Și-atunci când acest lucru a devenit evident, am făcut acest gest, nu aveam nici un fel de iluzie. Eu sunt conștient că am provocat animozități din partea lor, că i-am deranjat, că i-am pus într-o situație delicată. Scopul era să-i pun în situația de a se fi justificat în fața societății…de ce nu eu și dacă eu nu-s bun, cine-i altul mai bun? Iată au trecut două luni și noi tot suntem în așteptarea acelui candidat ideal. După mine, alianța este paralizată din interior de conflicte de interese. 

 -Sunt convinsă că de acum înainte veți continua să reliefați situația social-politică din țară. Vă rog să dați un sfat pentru tineri: ce i-ați îndemna? 

 -Să nu uităm că apare o generație care nu știe ce-i aceasta o Uniune Sovietică. Eu consider că stăm prost la capitolul demnității civice. Trebuie să cultivăm în noi demnitatea civică, trebuie să ne asumăm responsabilitate și să fim puternici. Cei care sunt puternici, aceia răzbat, dar dacă suntem fricoși, lași, mincinoși și corupți, atunci statalitatea R.Moldova seamănă cu o navă naufragiată din care vor să evadeze toți fără alegere.


http://literaturasiarta.md/pressview.php?l=ro&idc=3&id=3442&zidc=4

Recent, la cinematograful Odeon a avut loc premiera filmului documentar ,,Ionică şi Dacia lui”,  de regizorul Gheorghe Ciubuc.

Chiar din primele secvenţe ale filmului am sesizat că nu e un simplu film, ci are drept scop propagarea valorilor de preţ ale neamului, şi anume: istoria, verticalitatea, demnitatea şi frumuseţea. Prin intermediul filmului putem vizualiza rezervaţia culturală din satul Butuceni, Orheiul Vechi, căci acolo a avut loc filmarea. Am rămas impresionată de cele văzute în film, cu toate că am fost la Orheiul Vechi cu câţiva ani în urmă. Probabil, atunci nu descoperisem toată frumuseţea din jur, probabil, atunci eram prea mică să-mi dau seama că acea rezervaţie are o istorie aparte.

Un film pastoral şi mioritic, un film în care predomină atâta armonie, pace şi candoare. Protagonistul filmului este, evident, Ionică, un copil de doar 10 ani, cu ochi mari, cu un suflet nobil şi-atât de inocent, cu un portret unic. Se bucură din plin de copilărie şi are o pasiune deosebită pentru suvenirile pe care le face din piatră – simboluri ale trecutului şi ale locurilor natale. Meşterea, mai exact, bisericuţe, temple de credinţă, şi le vindea turiştilor, fiind mereu în centrul Daciei sale.

Un alt personaj al filmului, cu factură de sihastru, este idolul Uniunii Artiştilor Plastici,  Ion Sfeclă. Artistul, fiind atras şi el de acele splendide meleaguri, pictează în cele mai vii nuanţe. Legătura dintre aceşti doi eroi e că ambii sunt captivaţi de peisajele pitoreşti, de monumentele istorice, iar Ionică învaţă de la maestru să picteze şi el.

Compus bine compoziţional, creat cu perspicacitate, filmul cuprinde momente excepţionale, fiind cu adevărat deosebit. Fără îndoială, locurile pitoreşti bucură privirea, iar atmosfera creează o bună dispoziţie, trezind sentimente faţă de tot ce-i frumos şi divin, faţă de istorie, faţă de plaiul strămoşesc.

http://literaturasiarta.md/pressview.php?l=ro&idc=3&id=3407&zidc=2

 ,,Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi” – aşa se definea poetul Grigore Vieru, maestru al cuvântului, iubitor de plai, de limbă şi de neam. A iubit poporul român până la lacrimi şi şi-a consacrat întreaga sa viaţă copiilor, îndrăgostiţilor, maturilor, lăsându-ne o operă monumentală, de o muzicalitate şi-o frumuseţe rară. Poet liric, cu o sensibilitate mare dedică poezii sufletului omenesc. Poet al mamei, al dorului şi al dragostei, al baştinei, al izvorului, al naturii – poet al lucrurilor sacre, aşa e definit Grigore Vieru.

  Pe 14 februarie curent se împlinesc 77 de ani de la naşterea poetului. 77 – în Vechiul Testament, numărul 7 se repetă de 77 de ori, simbol al totalităţii, Grigore Vieru fiind un poet total. Cu prilejul acesta, la 8 februarie 2012, Biblioteca Ovidius a organizat o activitate dedicată marelui poet. Evenimentul a început cu o expoziţie de carte, prezentată de Margareta Cebotari. Au fost prezentate cele mai noi cărţi editate, cărţi de mare valoare ale poetului. Cartea care cuprinde toată opera poetului e ,,Taina care mă apără”, ce include şi o selecţie de aforisme „Mişcarea în infinit”, dar şi o serie de articole de critică literară care vizează creaţia marelui poet. Poetul este şi astăzi îndrăgit de copii, datorită cărţilor sale, inclusiv ,,Albinuţa”, o carte de căpătâi pentru mai multe generaţii de copii. Au mai fost prezentate şi alte cărţi, printre care ,,Grigore Vieru, poetul”, ,,Un discipol a lui Orfeu” – amintiri, evocări despre poet; revista ,,Familia română” – dedicată în exclusivitate lui Gr.Vieru; cărţi traduse în germană, italiană şi franceză.

 Moderatorul – poetul Ianoş Țurcanu – a precizat că Grigore Vieru venea deseori la Cenaclul Ovidius cu o bună dispoziţie, fiind prezent la diverse manifestări. Citea foarte atent săptămânalul ,,Literatura şi arta”. S-a născut de ziua îndrăgostiţilor…un om îndrăgostit de ţară, de mamă, de femeie, de copii. 

 Câţiva studenţi de la Colegiul Republican de Construcţii şi de la Liceul ,,Mihai Viteazul” au recitat poezii din creaţia marelui poet, iar Ianoş Țurcanu a îndemnat tinerii să-l recitească pe Vieru pentru a se îmbogăţi spiritual, căci creaţia lui ne face mai frumoşi, mai verticali, mai deosebiţi.

 Academicianul Mihai Cimpoi a afirmat că Vieru e poetul tuturor începuturilor, valoarea lui constă în faptul că e un poet cu mesaj, un poet care vine să dialogheze cu cititorul. A fost în egală măsură un poet pentru cei mici şi pentru cei mari, iar cartea ,,Taina care mă apără” inserează frumoasele sale gânduri.

 Nicolae Dabija consideră că Vieru a fost un model de exigenţă. A ţinut foarte mult la copii, dar şi copiii l-au iubit, căci ştia să se apropie de ei. Multe dintre poemele sale au devenit folclor; poezia lui e muzică, căci avea un auz muzical perfect. Traducătorii buni ai lui Vieru îi traduc, în primul rând, muzicalitatea, care este unică, ea vine din folclorul nostru, din muzica populară, iar ritmul versurilor vine din foşnetul codrilor, al lanilor, al râurilor. E foarte cunoscut şi-n România, şi peste tot se spune: ,,Grigore Vieru al nostru”, fiindcă a unit, prin intermediul poeziei sale, cele două maluri de Prut. E un Alexandru Ioan Cuza al poeziei româneşti, care trebuie încă redescoperit…şi nu numai la noi. De aceea, Gr. Vieru este tradus şi recuperat de alte culturi. Prin intermediul poeziei sale trăim şi noi ca neam, Vieru e una din valorile nostre. N. Dabija a mai accentuat că ,,Literatura şi arta” era a doua lui casă şi că aici îşi rescria articolele… lucra la articole şi la poezii chiar şi după ce apăreau. 

 Scriitoarea Nina Josu a realizat mai multe interviuri cu Grigore Vieru, relatând unele momente. 
 Prin interviurile pe care le acorda, Vieru îşi prezenta,de fapt, manifestul său estetic. 

 Ion Mărgineanu, profesor şi traducător, a vorbit despre traducerea poeziilor poetului în germană: ,,Poezia lui Vieru se lasă tradusă ca un cântec frumos. Ea uneşte trei generaţii – generaţia copiilor, generaţia tinerilor şi generaţia celor mari, căci poezia sa e nemuritoare”. El a mai declarat că atâta timp cât Uniunea Scriitorilor, academicienii vor reuşi să jertfească din timpul lor să vină în contact cu cititorii, în spaţiul acesta basarabean, în spaţiul românesc, vor apărea scriitori, poeţi precum Vieru, iar cine intră în bibliotecă se eliberează de o vorbă rea.

 Directorul Bibliotecii, Elena Butucel, a mulţumit tuturor pentru prezenţă şi pentru faptul că se aduce un omagiu marelui poet. 

 Silvia Grosu, conf.univ., a decernat, din partea Ateneului ,,Dobrogeţia”, o diplomă Elenei Butucel pentru calitatea de conferenţiar în cadrul manifestărilor organizate. A dăruit bibliotecii colecţia ,,Courrier de Moldavie”, ce face o promovare a valorilor culturale, a valorilor noastre de patrimoniu.

 Menţionez că opera lui Grigore Vieru este un dar naţional, pe care trebuie să-l preţuim şi, ori de câte ori vom avea nevoie de o alinare a sufletului, să-i recitim poezia şi s-o propagăm în rândurile tinerilor, copiilor. Cuvântul lui Vieru să circule ca un mărgăritar din tată în fiu, pentru că e poetul care a atins cele mai fine strune ale inimii; e Poetul cu literă mare. Precum spunea Grigore Vieru că ,,Până la lacrimi i-i dragă viaţa”, aşa şi nouă ,,Până la lacrimi ne este dragă creaţia sa”.

 

[audio http://www.fileden.com/files/2012/10/16/3357761/SONDAJ%20R.Bulmaga.mp3]