http://www.literaturasiarta.md/pressview.php?l=ro&idc=190&id=3091&zidc=2

Interviu cu directorul Liceului Teoretic ,,Danti Alighieri’’, Galina Carauș

–          Dna Carauș, de câți ani sunteți în fruntea Liceului           ,,Dante Alighieri’’?

–   Doar în postura de director sunt de 11 ani, dar ca atare în administrație m-am încadrat în 1985, din care 16 ani am lucrat cu regretata Lilia Filip, iar acum este o altă administrație și activez cu oameni care cred în educație și pedagogie.

–          Ce performanțe ați realizat în această perioadă?

–          Mi-e greu să vorbesc că anume eu aș fi realizat unele performanțe. Probabil că un detaliu foarte important este coeziunea unui colectiv de cadre didactice, ca un colectiv să meargă într-o singură direcție, în direcția optimizării procesului instructiv-educativ  și de aici depinde cheia succesului școlar.

–          Pe lângă faptul că sunteți director, mai predați limba și literatura română. Cum îmbinați aceste două funcții?

–          Foarte și foarte bine. În calitate de profesor de limbă și literatură română sunt față în față cu copilul, cu cuvântul, cu limba română și intru în totalmente în frumusețea limbii literare. Văd copilul cum el se exprimă și dacă e necesar îl corectez la moment și atunci uit că sunt director.

–          Vorbiți-ne despre sesiunea de Bac-2011. Cum s-a desfășurat?

–          În viziunea mea, pentru elevii liceului ,,Dante Alighieri’’ nu a fost o noutate, adică ceea ce s-a desfășurat anul acesta. Ca de obicei, sesiunea au susținut-o în afara instituției de învățământ, la liceul ,,Onisifor Ghibu’’. Mă bucură că toți elevii au susținut examenul de bacalaureat.

–          În general, cum s-au descurcat discipolii?

–          S-au descurcat foarte bine. Repetenți n-au fost. Desigur că față de rezultatele precedente, anul acesta s-a ivit și un 5 la un obiect, dar aceasta nu are însemnătate față de criteriile și rigorile care au fost înaintate. Eu consider că un elev absolvent trebuie să fie foarte responsabil și să pună mâna pe carte.

–          Cu care dintre licee colaborați cel mai mult?

–          Între liceele din municipiu cu ,,Ion Creangă’’, ,,Gheorghe Asachi’’, ,,Mircea Eliade’’, dar o legătură mai strânsă sunt și între liceele vecine, ca ,,Liviu Deleanu’’, ,,Onisifor Ghibu’’, ,,Hyperion’’, chiar și cu liceul privat ,,Columna’’. Această colaborare ține anume de instruire. Avem conferințe sub aspect educațional. Aici eu invit sau ei mă invită, și astfel realizăm un schimb de experiență.

–          Știu că ați reușit să faceți deja înmatricularea în clasa I. Cam câți pretendenți au solicitat liceul d-voastră?

–          Concursul și anul acesta a fost foarte mare. Au fost pretendenți aproape 300 de elevi, dar am putut înmatricula doar 112 de elevi. Atunci când este un concurs și sunt mulți doritori demonstrează că este un liceu de referință din sectorul Buiucani. Părinții vor ca copiii lor să învețe anume la liceul acesta, pentru că până la urmă cadrul didactic contează.

–          Aveți  necesitate de cadre didactice, ori sunteți  asigurați cu profesori îndeajuns?

–          Până ce la moment nu avem nevoie și nici nu există fluctuație de cadre.

–          În ce relații sunteți d-voastră cu profesorii?

–          De colegialitate. Cerințele mele sunt profesionalismul, să iubească copiii, căci un cadru didactic care nu iubește copiii nu are loc în școală. Cel care este aplecat asupra copilului, îl înțelege și poate să-i acorde ajutorul necesar într-un domeniu sau altul.  Anume aceste criterii stau la baza raportului meu cu cadrele didactice.

–          Mulți afirmă că este un  liceu anume  moldo-italian. Ce puteți spune în această privință?

–          Este un Liceu Teoretic, în care limba străină de studiu este limba italiană, dar sintagma aceasta moldo-italiană, moldo-franceză, moldo-germană nu este corectă. Este corectă sintagma moldo-turcă, pentru  că este un liceu privat, în care Turcia satisface toată baza tehnico-materială.

–          Ce limbi străine se mai studiază ?

–          În afară de limba italiană, la cererea părinților se studiază limba engleză sau franceză. Copiii care își schimbă locul de trai și pleacă în altă țară beneficiază de cunoașterea acestor limbi.

–          În timpul anului se organizează diverse concursuri școlare. Vorbiți-ne despre elevii care au participat la ele.

–          În fiecare an elevii noștri participă, și anume la limba română avem copii foarte buni. Păcat că este un subiectivism în organizarea acestor olimpiade. Un copil care în clasa IX, X, XI s-a clasat pe locul I, în a XII-a se alege doar cu mențiune. Nu este un regres al copilului care de-acum și-a  făcut un hobby din limba română. Spre regret, Cătălina Dumbrăveanu, care e o fată excepțională, cu un talent deosebit și a fost cap de promoție anul acesta, la examenele de absolvire și la celelalte disciplini de studii s-a ales doar cu mențiuni. A obținut diplomă la italiană și la celelalte disciplini. Mai este Natalia Eremciuc, o fată extraordinară. Ambele fete sunt membri și redactori al ziarului ,,Dantes’’. Ele s-au format pe parcursul anilor din îndemnul profesorilor de limbă română, dna Munteanu și dna Solomon.

–          Cu siguranță, pe parcursul activității d-voastră ați realizat scenarii didactice. Spuneți care a fost cel  mai reușit și care v-a rămas în memorie.

–          Sunt mai multe, însă nu pot să uit întâlnirea cu poetul Grigore Vieru, care m-a marcat pentru totdeauna și faptul că am ultima carte a d-lui ,,Taina care mă apără’’, cu autograful autorului.

–          Ce dificultăți ați întâlnit de-a lungul anilor?

–          Cea mai mare dificultate este atunci când părintele nu înțelege sarcina lui ca parinte și atunci când este departe de problemele școlii. La noi este stereotipul de a crede în notă, nu în cunoștințele copilului, nu în dezvoltarea lui. Dacă copilul a primit o notă de 2, nu vede care a fost motivul de bază. Poate copilul s-a simțit rău, poate n-a înțeles tema sau n-a fost atent, și dacă se duce cu această notă acasă se încep diferite disensiuni. De aceea, un aspect al problematicii care mă preocupă este anume educarea părinților cu grija față de copil, să se întoarcă cu fața spre școală. Părintele să fie partenerul adevărat, veritabil al școlii, și atunci întotdeauna vom avea rezultate frumoase.

–          Ce preconizați să realizați în anul academic 2011-2012 ?

–          Sub aspect al temei de cercetare cu referire la instruire am un scop, de a  implementa catalogul electronic. Pentru realizarea acestui scop mi-ar trebui susținerea părinților pentru a avea un laptop în fiecare cabinet. Pentru aceasta mai trebuie internet la școala primară, ca profesorul să transmită părinților la sfârșitul orelor rezultatele copiilor. O altă temă sau problemă sub aspect educațional este să fim buni cetățeni pentru mileniul III. Am realizat două conferințe cu acest aspect și aș vrea și anul acesta ,,să molipsesc’’ toată școala de această temă, pentru ca noi să realizăm cu succes problema dată.

–          Dacă până acum ne-ați vorbit de directorul liceului, vorbiți-ne despre femeia Galina Carauș.

–          Vreau să-mi iau ca aliat timpul, ca să reușesc mai multe. Aș vrea să am mai mult timp pentru familie, pentru lectură, pentru că simt necesitatea aceasta. Timpul zboară atât de repede, încât îmi pare că multe lucruri îmi trec pe dinainte și nu le-am observat poate la timp. Desigur că aș vrea să acord mai mult timp feminității, frumuseții, pentru că noi, femeile, cam uităm de lucrul acesta.

–          Cum se împacă cariera cu viața de familie?

–          Eu întotdeauna m-am bucurat de un sprijin în familie și acesta este soțul meu, Ștefan Carauș, colaborator al Ministerului de Interne, care m-a ajutat în orice moment. De asemenea și copiii. Sigur că mi-aș dori să fiu lângă copii, să aibă posibilitatea să vină mai des acasă, ca să uit de acele griji ce țin de școală și ca să îmbin frumosul cu utilul.

–          Ați menționat faptul ca vă place lectura. Care este romanul preferat sau ultimul roman pe care l-ați citit?

–          Sunt multe romane care mă pasionează, în special romanul ,,Tema pentru acasă’’ de Nicolae Dabija, pe care l-am recitit de câteva ori. Acum citesc ,,Cine suntem’’ și ,,Omul frumos’’ de Dan Puric, pentru că vreau să înțeleg mai profund gândurile acelea filozofice de care este el pasionat. Găsesc multe tangențe în sensul că noi, românimea noastră, a pierdut credința în Dumnezeu și drumul acesta spre biserică. Tocmai Dan Puric ne arată care sunt valorile care ne caracterizează ca popor.

–          Având în vedere că ați recitit romanul ,,Tema pentru acasă’’ de Nicolae Dabija, ce v-a impresionat cel mai mult?

–          Acest roman este drama poporului nostru și în esență este tema deportărilor, dar sub aspect al unor sentimente puternice dintre doi tineri, un tînăr pedagog-Mihai Ulmu și eleva sa-Maria Răzeșu. Doi protagoniști îndrăgostiți de frumos, de literatură, de Eminescu, de datină, de tradiție și de tot ce e mai frumos pe lume. Domnul Dabija a creat un roman de excepție și se citește de la mic la mare. La noi la liceu au fost procurate peste 400 de exemplare și au fost citite dintr-o răsuflare.

–          Am înțeles că la liceu au fost organizate scenarii și niște desene referitor la roman…

–          În cadrul întâlnirii cu N.Dabija, fiecare capitol a fost ilustrat, apoi înscenat. Toate desenele sunt la domnul Dabija, pentru a le include într-un album.

–          Anul acesta se împlinesc 20 de ani de la Independența Republicii Moldova. Ce schimbări ați sesizat în această perioadă și cum o caracterizați?

–          20 de ani de independență, și cu bune și cu rele. Noi vrem de la toți ceva deosebit, să realizeze ceva pentru noi sau avem pretenții. Dacă fiecare ar fi responsabil de ceea ce face, noi am fi mers mai departe. În primul rând trebuie să avem libertatea cuvântului…Liceul nostru s-a născut o dată cu țara, în 1990, pe loc gol, adică ne-au dat o clădire prin Hotărâre de Guvern, dar clădirea nu era eliberată de către biblioteca națională. Este important faptul că învățământul a revenit la învățământul liceal și că este pace. Chiar dacă avem probleme, că nu ne-am integrat cu Transnistria, aceasta este politica țării, care necesită rezolvare. Și vrem-nu vrem, vor politicienii sau nu, limba română este în capul mesei și punctum, în sensul că un adevăr nu se discută în parlament și la infinit.

–          Dacă tot am început să atingem subiectul despre politică, cum vedeți situația politică la etapa actuală?

–          E și firesc, ca și într-o familie se mai ceartă oamenii, în parlament și peste tot. Oricum, nu trebuie să pierdem speranța. Prin discuții aprinse se naște adevărul și atunci vom vedea care vor fi rezultatele noi. Totuși, luciditatea le vor ajuta să găsească o soluție viabilă.

–          Ce ar trebui cei de la putere să întreprindă pentru a îmbunătăți învățământul?

–          Multe și foarte multe. În primul rând, să se micșoreze sarcina didactică a profesorului, dat fiind faptul că școlile dispun de tot mai puține clase-complete și nu au îndeajuns ore. O altă problemă ar fi ca salariile să fie decente, pentru ca profesorii să nu ia calea pribegiei.

–          De curând a avut loc Primul Congres al Învățătorilor din R.Moldova, la care ați fost prezentă. Ce impresii v-a lăsat?

–          M-am bucurat că a avut loc un asemenea eveniment. De fapt, nu este Primul Congres, dacă privim în retrospectivă, dar de când suntem independenți, desigur că este un eveniment important. S-au discutat problemele ce țin de domeniul învățământului, optimizarea învățământului, problemele care ne dor pe noi, profesorii, fie salarizare, fie perfecționare sau formare continuă, pentru a scoate în evidență acele talente pedagogice și frumosul din pedagogie.

–          În opinia d-voastră, care ar fi cele două valori ce nu trebuie schimbate niciodată?

–          Verticalitatea și demnitatea neamului nostru sunt cele două valori care ne-ar caracteriza pe parcursul istoriei, iar buneii și străbuneii noștri n-au trădat idealurile poporului, nici credința, nici istoria.

–          Vă considerați o persoană norocoasă?

–          Probabil că da. Am avut noroc de oameni buni în preajmă. În primul rând părinții, care mi-au dat viață și m-au îndrumat fără resurse materiale, dar cu demnitatea țăranului, cum să fii om, cum să treci prin viață. Mă consider norocoasă, căci am o căsătorie fericită, copii, nepoți și activez într-un colectiv cu oameni curajoși și profesioniți.

–          Se apropie 1 septembrie. Care este tema primei ore educative?

–          Probabil că va fi dedicată zilei independenței. Până atunci pregătim școala și rezolvăm problemele ce țin de orar, de planificare și de proiectările de lungă durată.

–       Vă mulțumesc pentru interviul acordat și vă doresc mult succes  în anii ce urmează.