http://literaturasiarta.md/pressview.php?l=ro&idc=3&id=3442&zidc=4

Recent, la cinematograful Odeon a avut loc premiera filmului documentar ,,Ionică şi Dacia lui”,  de regizorul Gheorghe Ciubuc.

Chiar din primele secvenţe ale filmului am sesizat că nu e un simplu film, ci are drept scop propagarea valorilor de preţ ale neamului, şi anume: istoria, verticalitatea, demnitatea şi frumuseţea. Prin intermediul filmului putem vizualiza rezervaţia culturală din satul Butuceni, Orheiul Vechi, căci acolo a avut loc filmarea. Am rămas impresionată de cele văzute în film, cu toate că am fost la Orheiul Vechi cu câţiva ani în urmă. Probabil, atunci nu descoperisem toată frumuseţea din jur, probabil, atunci eram prea mică să-mi dau seama că acea rezervaţie are o istorie aparte.

Un film pastoral şi mioritic, un film în care predomină atâta armonie, pace şi candoare. Protagonistul filmului este, evident, Ionică, un copil de doar 10 ani, cu ochi mari, cu un suflet nobil şi-atât de inocent, cu un portret unic. Se bucură din plin de copilărie şi are o pasiune deosebită pentru suvenirile pe care le face din piatră – simboluri ale trecutului şi ale locurilor natale. Meşterea, mai exact, bisericuţe, temple de credinţă, şi le vindea turiştilor, fiind mereu în centrul Daciei sale.

Un alt personaj al filmului, cu factură de sihastru, este idolul Uniunii Artiştilor Plastici,  Ion Sfeclă. Artistul, fiind atras şi el de acele splendide meleaguri, pictează în cele mai vii nuanţe. Legătura dintre aceşti doi eroi e că ambii sunt captivaţi de peisajele pitoreşti, de monumentele istorice, iar Ionică învaţă de la maestru să picteze şi el.

Compus bine compoziţional, creat cu perspicacitate, filmul cuprinde momente excepţionale, fiind cu adevărat deosebit. Fără îndoială, locurile pitoreşti bucură privirea, iar atmosfera creează o bună dispoziţie, trezind sentimente faţă de tot ce-i frumos şi divin, faţă de istorie, faţă de plaiul strămoşesc.