Interviu cu Oazu Nantoi, analist politic, director de programe la Institutul de Politici Publice

-Deși sunteți inginer-electrician de profesie, v-ați implicat mai mult în politică. Cărui fapt i se datorează aceasta?

Pe timpurile sovietice, nefiind legat de disciplina unui membru de Partid Comunist din care n-am facut parte, încercam să mă gândesc asupra celora care se-ntâmplă. Acum 30 de ani, am început să recitesc critic ceea ce ni se impunea cu referire la operele clasicilor marxism-leninismului. Nu s-au păstrat acele broșurele, dar țin minte cum făceam remarce pe marginea lor. Și-atunci când Gorbaciov a liberalizat regimul sovietic, am încercat să-nvățăm arta dialogului, ceea ce mai degrabă arăta ca ,,scuipături peste gard”. Nu știu din ce cauză ,,m-au suflat” de la Academia de Științe și m-am pomenit antrenat în aceste activități, în special după ce la 13 octombrie 1989 am fost ales vicepreședinte al Statului Frontului Popular responsabil de relațiile interetnice. Acum, însă, prioritățile s-au schimbat, lumea s-a specializat în facerea banilor.

Am plătit ,,prețul naivismului” atunci când am încercat să mă implic în politică, să particip la alegeri fără să-mi dau seama că în Republica Moldova alegerile sunt câștigate de acei care își tratează proprii alegători drept o turmă lipsită de memorie, rațiune și demnitate. PCRM e cel mai cinic partid din spațiul european, care cu dispreț își tratează proprii alegători, dar asta e realitatea noastră. Eu n-am atins performanțe în urma activității mele politice, nici nu mi-am construit castele, nici nu m-am îmbogățit, nici funcțiuni n-am avut. Dar asta este traiectoria mea și una dintre cele mai mari prostii este să-ncerci să regreți…eu nu regret.

-Cu câteva luni în urmă ați părăsit Partidul Democrat din Moldova, la care ați fost vicepreședinte timp de 4 ani. Ați intenționat, conform unor declarații pe care le-ați susținut, să faceți acest lucru mai înainte. De ce totuși, abia în iulie 2011?

În martie 2007 am venit în PDM, deoarece era evident că se apropie niște alegeri. Îmi era rușine să trăiesc într-o țară guvernată de Voronin și am decis să mă implic mai activ. Astfel, am acceptat să fiu membru PDM. Însă, în 2011, după ce s-a încheiat ciclul electoral, inclusiv alegerile locale și ca decizia mea cu privire la plecare nu putea fi interpretată de un joc în favoarea cuiva, am făcut un anunț public că mă retrag din partid.

 -Înainte de a renunța la funcția de vicepreședinte, ați afirmat că situația din partid vă dezgustă. De ce ați făcut această apreciere, pierzând datorită ei, relația cu acest partid?

 Situația este foarte simplă. Partidele noastre nu sunt compuse din extraterești. Și tot așa vedem că democrația noastră este imperfectă, diplomatic fiind spus. Acest lucru se resimte și în interiorul partidelor politice, iar mie nu-mi place să fiu executant docil.

 -Îmi amintesc că înaintea alegerilor anticipate din 28 noiembrie 2010, ați anunțat că vă veți retrage din politică, nu și din PDM. Ulterior, ați procedat invers. Ce v-a influențat?

 Mi-am schimbat poziția, pentru că nu vroiam ca decizia mea să fie interpretată drept lovitură în PDM. Ne aflam în campanie electorală și de dragul cui trebuia să fac niște declarații care puteau fi interpretate în scopul unor achitări de conturi în gâlceava noastră politică?.. Eu am făcut acest lucru atunci când s-a încheiat ciclul electoral, toate lucrurile s-au așezat cât de cât în privința împărțirii turtei puterii.

 Deși aveți o experiență mare în domeniul politicii, e paradoxal, v-ați aflat foarte puțin în Parlament. Din ce cauză?

 Prima ocazie la care am renunțat a fost în ’90 când m-am retras din cursa electorală și n-am devenit membru al Sovietului Suprem. Prin urmare, nu mă consider printre fondatorii Statului moldovensesc alături de Hitler și Stalin. În ’94, noi, Partidul Social Democrat din care făceam parte, n-am trecut pragul electoral, iar ulterior, n-am avut șanse, căci partidul era în criză profundă. N-am reușit să ne refacem după ’94 și ceea ce este confirmat într-un fel și de situația de astăzi. Pentru mine nu a fost un scop absolut să mă aflu în Parlament.

 Având în vedere că sunteți expert în problema transnistreană, ce credeți că ar trebui să întreprindă cei de la guvernare pentru a o soluționa?

 Sunt 3 lucruri: să aibă demnitate de cetățean, să nu fure și să fie competenți.

 Ce părere aveți despre negocierile în formatul 5+2?

 Este un spectacol dezgustător care nu aduce la soluționarea problemei. Formatul pentalateral a fost impus de Federația Rusă în calitate de capcană pentru R.Moldova, iar noi, cu toate 4 copite suverane ne-am băgat în capcana aceasta. Și-acum ,,behăim mioritic” că vrem țară, dar stăm la masa de negocieri, care e și ea la rândul ei o unealtă a Federației Ruse, care n-au dreptul să spună ,,Da”, funcția lor e să spună ,,Nu”. Și noi tot așteptăm de la formatul de negocieri…Asta e o umilință.

 Ați afirmat la o întrunire realizată de tinerii democrați că R.Moldova, sau mai bine zis, guvernanții sunt lași și nu vor o țară reîntregită. Dezvăluiți vă rog ideea.

 În 2010, un expert al Institutului de Politici Publice, la sugestia mea a realizat un studiu, și anume: a analizat programele electorale ale partidelor care au depășit pragul electoral pe parcursul ultimelor 10 ani și ale guvernului în ceea ce privește soluționarea conflictului din raioanele de Est a Republicii Moldova. Concluzia era foarte simplă și evidentă – sterelitate totală. Noi ne prefacem că vrem țară, dar problema reîntregirii țării este la periferia periferiilor opiniei publice.

 Ne aflăm într-o criză politică de aproape 3 ani. M-a surprins faptul că în ianuarie ați înnaintat candidatura la șeful statului. Ce v-a stimulat să luați această decizie?

 -Dezgustul total față de modul în care aleșii noștri se comportă în raport cu noi, cetățenii R.Molodva. Practic ei, într-atât s-au scufundat în acele achitări de conturi reciproce, încât au uitat că mai există și cetățeni care așteaptă să rezolve această problemă banală, să găsească un șef de stat, care nu e obligatoriu să fie rupt din stele…Trebuie să fie un cetățean al R.Moldova cu demnitate și poziție civică. Dar ei s-au dovedit a fi incapabili de a propune o candidatură. Și-atunci când acest lucru a devenit evident, am făcut acest gest, nu aveam nici un fel de iluzie. Eu sunt conștient că am provocat animozități din partea lor, că i-am deranjat, că i-am pus într-o situație delicată. Scopul era să-i pun în situația de a se fi justificat în fața societății…de ce nu eu și dacă eu nu-s bun, cine-i altul mai bun? Iată au trecut două luni și noi tot suntem în așteptarea acelui candidat ideal. După mine, alianța este paralizată din interior de conflicte de interese. 

 -Sunt convinsă că de acum înainte veți continua să reliefați situația social-politică din țară. Vă rog să dați un sfat pentru tineri: ce i-ați îndemna? 

 -Să nu uităm că apare o generație care nu știe ce-i aceasta o Uniune Sovietică. Eu consider că stăm prost la capitolul demnității civice. Trebuie să cultivăm în noi demnitatea civică, trebuie să ne asumăm responsabilitate și să fim puternici. Cei care sunt puternici, aceia răzbat, dar dacă suntem fricoși, lași, mincinoși și corupți, atunci statalitatea R.Moldova seamănă cu o navă naufragiată din care vor să evadeze toți fără alegere.